Patul de zăpadă
„Acolo, Munte, e rădăcina lumii. Dacă cineva din univers, poate chiar Dumnezeu, are nevoie de răsad sănătos, numai la Nouă Izvoare găseşte. Acolo şi numai acolo se mai află planeta Pământ aşa cum a făcut-o Dumnezeu. Acolo se află viaţă, nu simplă existenţă. Spre deosebire de restul lumii, acolo toate sunt vii. Şi pietrele, chit că trăiesc încremenite, şi munţii, prea sfătoşi ca să se zbânţuie, şi hăurile gânditoare... Dacă îi eşti pe plac, muntele te ia în braţe, dă cu tine de pământ şi te face floare, fluture sau cântec.”

„N-aveam nici o îndoială că întrebarea bătrânului se înfipsese nu ca un cui, ci ca o săgeată în creierele tovarăşilor. Ca o săgeată, în sensul că nu se putea smulge de acolo, fără să scoată afară ceva ciulama explozivă. Presimt că întâlnirea în aer liber va avea curând nevoie de mult mai mult aer, de mai mult spaţiu şi timp şi că se va transforma în ciocnire. Pe aici furtunile încep şi se sfârşesc repede, urmele rămân însă multă vreme.”