1933: Scriitorul ŞTEFAN GOANŢĂ se naşte la 11 martie, în satul Nuntaşi, Histria, judeţul Constanţa, în familia învăţătorilor Ileana şi Dumitru. Este al doilea din cei cinci copii ai dascălilor originari din Oltenia, dar veniţi voluntar în satele turco-tătare din Dobrogea.

1939 – 1943: La scurtă vreme, familia se mută în Oltenia şi Ştefan Goanţă urmează Şcoala primară din comuna Cilieni, apoi din satul Nisipuri, Amărăştii de Sus, judeţul Dolj , unde părinţii au profesat din 1938.

1944 – 1951: ŞTEFAN GOANŢĂ urmează cursurile liceale în Caracal, la Liceul de băieţi „Ioniţă Asan”. 

1951: Este student la Facultatea de Filologie din Bucureşti, dar va fi repede exmatriculat pentru „atitudini incompatibile cu calitatea de student”, motivul real fiind situaţia materială şi antecedentele politice ale tatălui.

1952 şi următorii: Urmează studii universitare întrerupte de exmatriculări, alternând cu diferite ocupaţii în mai multe localităţi din ţară, unele cu adrese „indicate”, muncitor necalificat pe diferite şantiere (Sădurel, Sadu V, lângă Sibiu, Blocul de ulei - Teleajen), instructor artistic şi actor, bibliotecar, muncitor zootehnist. Din 1947 , sunt tot mai frecvente încercările sale literare, în special proză scurtă, dar şi roman, publicistică. Nu publică din aceleaşi motive. 

1956: În urma unui sever examen de admitere, ajunge student la Facultatea de Filologie a Universităţii„C.I.Parhon” din Bucureşti. Studiază cursuri ale lui G. Călinescu, Tudor Vianu, Iorgu Iordan, Alexandru Graur. Are ca profesori pe Mihai Pop, Jacques Byck, Edgar Papu, Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Vera Călin, Silviu Iosifescu. Printre colegii săi, se numără: Ion Băieşu, Constantin Stănescu, Mircea Martin, Tudor Negoiţă, A. I. Zăinescu.

1956: Ştefan Goanţă a debutat ca prozator cu schiţa „25 de bani” în revista „Universitatea” a Universităţii „C.I. Parhon” din Bucureşti.

1959: Tatăl este condamnat la 18 ani muncă silnică şi, drept urmare, altă exmatriculare, ca şi pentru ceilalţi fraţi. Casa natală este naţionalizată, bunica şi mama sunt mutate abuziv în alte localităţi. Debusolat, tânărul este tot mai atras de viaţa interlopă din capitală. 

1960: Este încadrat ca profesor suplinitor la Şcoala Elementară de 7 Ani din Gâlgăul Almaşului, judeţul Sălaj, unde va rămâne până în primăvara anului 1963 când este mutat la Zalău, instructor artistic la Casa Raională de Cultură.

1964: În dorinţa de a evita climatul de muncă din cadrul respectivei instituţii, cere să fie trimis în învăţământ în locul cel mai dificil şi este trimis profesor şi numit apoi director la Şcoala Generală din comuna Cizer.

1964 – 1967: Intenţionând să încheie, formal, cât mai repede problema studiilor, ieşind în acelaşi timp şi de sub spectrul unei noi exmatriculări, urmează şi obţine diploma de absolvire a Institutului Pedagogic din Cluj-Napoca, secţia Limba şi literatura română.  

1964: În ciuda faptului că tatăl său era încă în închisoare, la solicitările celor în drept , prin şantaj, devine membru al PMR.  

1968: Ştefan Goanţă este obligat să revină la Zalău, acum capitală a judeţului Sălaj, în funcţia de director al Casei Creaţiei Populare.

1971: Realizează prima ieşire în afara graniţelor ţării, la Ohrid, Macedonia, cu Ansamblul folcloric al Casei Orăşeneşti de Cultură din Zalău, cu aprobări speciale. Aceasta va fi şi ultima. 

1973: Este numit director al Casei de Cultură a Sindicatelor din Zalău, instituţie recentă. Conflictul cu Ilie Gorgan, mai-marele sindicatelor din judeţ, supus întru totul „organelor”, îl va determina să se reîntoarcă la Casa Creaţiei Populare. 

1975: Revine în cadrul Comitetului Judeţean pentru Cultură şi Artă, la Casa Creaţiei Populare  

1990: Ajunge, în sfârşit, să lucreze într-o redacţie. Este vorba despre Graiul Sălajului, unde nu va rămâne prea mult, deoarece găseşte o posibilitate de pensionare şi o face pentru a se dedica scrisului. 

1993: Debutează editorial cu romanul Altarul de nisip, apărut la Editura Universalia din Craiova, închinat anilor de detenţie ai tatălui său. 

2001: La 28 februarie, Ştefan Goanţă devine membru al Uniunii Scriitorilor din România.  

2003: Ştefan Goanţă se stabileşte în localitatea Liebling, judeţul Timiş, unde va începe să lucreze la un nou roman, Zodia Fedeleşului, iniţial Fedeleşii.

2004: Probleme de sănătate îl determină să întrerupă scrisul. Scrie cu intermitenţe, dar nu publică.  

2008: Reia romanul Zodia Fedeleşului .

2010: Scrie cu înverşunare. Se află la tipar cartea „Mioriţa. Domnul de Rouă”, eseu, scrisă în colaborare cu soţia sa, Irina Goanţă.  

2010: La 19 octombrie, se stinge din viaţă la Timişoara.